Salut și bine ai venit pe blog! Astăzi am să-ți spun o poveste… Povestea mea.
Dacă nu e prima oară când mă citești, îți mulțumesc pentru că mă citești și mă susții de atâta timp!
Poate că mă cunoști destul de bine și o știi deja. Poate mă cunoști din articolele de pe Ceai cu Mămici. Sau poate ai fost alături de mine încă de la începuturi, când am început evenimentele ”La ceai cu mămici” și pentru asta iți sunt recunoscătoare, deoarece și datorită ție am ajuns cine sunt astăzi aka The Rainbow coach.
Pentru cei care abia mă descoperiți, bine ați venit! Sper să vă placă povestea mea și să găsiți poate, un gram de inspirație în ea. Vă doresc să aveți încredere că lucrurile se vor așeza până la urmă exact așa cum e bine pentru voi!
Eu sunt Ada, femeie îndrăgostită de culori și de oameni, mamă, soție și antreprenor de 10 de ani, iar astăzi îți povestesc cum am devenit The rainbow coach și ce înseamnă asta pentru mine.
Era o zi călduroasă de martie. Eram în curtea interioară a hotelului Rotana din Abu Dhabi unde urma să mai stăm 5 luni. Ploua și eu tocmai spuneam: ”Sunt pregătită să am din nou un job! Copiii sunt într-o etapă faină, nu mai depind de mine, mă simt pregătită!”
Realitatea este că după 2 săptămâni a izbucnit o pandemie globala, fiind Martie 2020, iar eu nu m-am întors la muncă toamna respectivă pentru că am decis să mai rămîn puțin lângă copii și să facem 1 an de homeschooling (dacă e un subiect intersant pentru tine, îl poți citi pe Ceai Cu Mămici).
În paralel am început un proces de cunoaștere și explorare de sine care a pus bazele deciziei de a deveni coach.
Am început să merg la terapie ca să mă cunosc mai bine.
Adevărul este că nu știam exact ce aș vrea să fac mai departe. La ce job să mă orientez, dar știam sigur că nu vreau să mă întorc în cercetare de piață.
Dar oare cum puteam să folosesc toate abilitățile dobândite într-un job care să-mi placă? Știam să organizez evenimente, să fac blogging, editare video, live talks, social media, experiență în cercetare de piața, am avut chiar și un shop online cu haine de alăptat. Nimic din toate astea nu mă mai atrăgea. În plus simțeam și multă frică să mă detașez de copii și să mă reîntorc la un job 9-18.
Ei bine, aici terapia a făcut minuni! Am început să explorez toate aceste gânduri pe care le aveam și bineînțeles că nu am rămas la ele. Am descoperit multe altele dedesubt ceea ce a fost fantastic. Bineînțeles că nu pe moment!!! Pe moment a venit cu multe răscoliri și momente de cumpănă, dar au pus bazele unei ”curățenii interioare” care încă se simte bine, chiar și după 3 ani.
După vreo 3 luni am primit o recomandare de la terapeuta mea să încep și un proces de coaching, iar pentru asta am să-i fiu mereu recunoscătoare. Datorită educației și deschiderii ei, am reușit să explorez și partea de carieră pe care eu mi-o doream.
Mai departe a fost magie! Vreo 3 luni am mers cu cele două în paralel, terapie și coaching. Ce descopeream în terapie, duceam în coaching săptămâna următoare, și invers. Chiar a fost un proces transformator!
- Am început să descopăr fricile pe care le aveam și care mă țineau pe loc. Am înțeles că multe nu-mi aparținși erau preluate de la ai mei. Urmarea? După 30 de ani de frică de pisici, am ajuns să dorm în pat cu 2 motani – doar un exemplu din multe altele.
- Am început să pun la îndoială credințele care mă împiedicau să progresez, care veneau, de fapt, tot dintr-o frică destul de mare și anume frica de moarte. De la … ”De ce să mă apuc să învăț ceva nou la 36 de ani? Ce rost are?” Am ajuns 3 ani mai tîrziu să simt o plăcere intensă și o bucurie maximă să încep un nou curs. În acest moment fac un curs de Leadership Coaching, Neuromindfulness coaching și în curând voi începe și un training de evaluator ICF- odată activată curiozitatea, nu mai dispare!
Propriu zis, cu ce m-a ajutat coaching-ul față de terapie a fost:
- am învățat să visez din nou și să pun pe hârtie unde îmi doresc să ajung. Cum vreau să-mi trăiesc restul vieții?
- mi-am descoperit superputerile aka pe mine. Și nu doar superputerile de care eram conștientă, ci mai ales cele pe care nu le vedeam. Cele pe care le exercitam natural și aproape zi de zi, dar pe care nu mă bazam conștient.
- am prins curaj să explorez lucrurile pe care nu reușeam să le fac așa cum voiam. Să schimb judecata de sine cu curiozitate și să încerc să văd ce aș putea să învăț din fiecare provocare.
Și poate cel mai important lucru pe care l-am obținut din coaching a fost, să mă uit cu curiozitate în interiorul meu și NU CU FRICĂ!
Să mă deschid din nou înțelegerii și explorării a tot ce se întâmplă sau nu în viața mea.
Am învățat să pun din nou întrebări cu ”DE CE ” despre mine și despre ceilalți…
Oare de ce mi-e teamă de pisici? Că doar am atâtea amintiri în care mă jucam cu ele când eram mică
Este oare prea târziu să învăț o nouă meserie?
Oare x chiar m-a judecat sau m-am simțit eu judecată?
Mă întreb, de ce m-am enervat așa de tare pe un lucru atât de mic?
Și multe alte întrebări care curg în continuare.
Am intrat în școala de coaching cu această curiozitate și am descoperit o lume care mi se potrivea mânușă. Un loc unde puteam să mă joc cu toate superputerile mele, unde puteam să aduc dragostea mea de oameni și să o transform într-un parteneriat pentru propria lor descoperire și devenire.
După un an și jumătate de coaching, după aproximativ 200 de ore de educație în coaching și nu numai, după mai bine de 700 de ore de coaching, iubesc procesul de coaching în fiecare zi mai mult. Mă trezesc cu zâmbetul pe buze și mă culc cu inima plină pentru că iubesc ceea ce fac!
Mă bucur de toți cei care aleg să lucreze cu mine în coaching și mă bucur să văd transformările și momentele când se aprinde lumina interioară!
Cel mai mult iubesc și sunt recunoscătoare pentru inspirația pe care fiecare om cu care lucrez mi-o oferă prin propriul proces.
Așa că, dacă ți-am trezit curiozitatea sau dacă te aflii într-un moment de căutari, te invit să povestim la o sesiune de explorare gratuită.
Sunt convinsă că împreună vom găsi calea către curcubeul tău interior!