Ideile bune vin rar când le cauți. Mie, asta mi-a venit în timp ce lucram la un exercițiu pentru atelierul Becoming You 2026 pe care l-am susținut în iarna. Mi-am reamintit de el în vacanță, când am încetinit ritmul profesional suficient de mult încât să mă aud din nou pe mine cu claritate.
E un exercițiu simplu de vizualizare, despre cine devenim. Și m-a prins atât de tare, încât am simțit nevoia să ți-l dau și ție.
E genul de exercițiu pe care de obicei îl facem în decembrie, cu bilanțuri și liste de rezoluții. Dar cred că locul lui adevărat e aici, la început de toamnă. Îți spun imediat de ce.
Toamna e un „început de an” mai puternic și mai sincer decât 1 ianuarie
Dacă te gândești puțin, s-ar putea să-mi dai dreptate. În septembrie, tot ce e în jurul nostru o ia de la capăt. Copiii încep școala. Ritmul se reașază. După o vară care ne-a mai domolit, revenim la lucruri cu alți ochi.
1 ianuarie e un început pe hârtie cu artificii și promisiuni pe care le uităm până la jumătatea lui februarie. Toamna, în schimb, e un început pe care îl simți în corp. E momentul firesc să te oprești și să te întrebi nu „ce rezoluții îmi pun”, ci ceva mult mai bun: cine vreau să devin?
Ideea din spate e simplă: nu suntem o versiune fixă a noastră
Înainte de exercițiu, un singur gând, pentru că pe el se sprijină tot.
Noi nu suntem niciodată o versiune fixă a noastră, nici finală. În funcție de ce trăim, ajungem să accesăm și să conștientizăm părți din noi care ieri nici măcar nu ne erau vizibile. În fiecare an devenim versiunea care va trăi, la final, visurile pe care ni le imaginăm azi.
Cu alte cuvinte: nu trebuie să te „repari” ca să ajungi unde vrei. Trebuie doar să ai curajul să te lași în puterea transformatoare a devenirii, următoarei versiuni a ta. Nu mai bună, ci următoarea.
Iar exercițiul de mai jos e o hartă spre acea versiune a ta.
Exercițiul, pas cu pas
Ai nevoie de 15 minute, un loc liniștit și, dacă vrei, un pix și-o foaie. Facem lucrurile old school, nu pe telefon, pentru că, dacă ești ca mine, riști să te distragi cu o notificare de instagram.
Pasul 1: Conectează-te cu tine, cea de la finalul anului
Închide ochii și mută-te cu gândul în ultima zi a acestui an. Ești tu, dar tu cea care a trăit tot ceea ce urmează.
Nu te grăbi.
Las-o să apară.
Pasul 2: Cine a devenit ea?
Privește-o cu curiozitate, nu cu judecată!
Cum se simte în corp?
Ce a lăsat în urmă?
Ce nu mai duce cu ea?
Cum vorbește despre business, despre ea, despre ziua ei?
Ce e diferit la felul în care ia decizii?
Notează tot ce vezi, chiar și lucruri mici.
Pasul 3: Ce ai nevoie să exersezi ca să devii ea?
Aici e cheia și cuvântul e „exersezi“, nu „realizezi”.
Uită-te la distanța dintre tine, cea de azi, și ea. Ce anume ai de exersat pe parcursul următoarelor luni ca să devii ea? Nu ce ai de bifat, ci ce ai de practicat.
Poate e curajul de a cere ajutor. Poate e să spui „nu” mai des. Poate e să te oprești înainte să te epuizezi. Scrie 2-3 lucruri, nu zece.
Ce faci cu ce ai descoperit?
Nu transforma lista într-un alt un proiect care te apasă. Alege un singur lucru de exersat luna asta. Acel lucru care, dacă s-ar schimba, ar schimba și restul. Și exersează-l cu blândețe, ca pe o abilitate nouă, nu ca pe o corvoadă.
Devenirea nu se forțează; se practică.
Un gând de final
Fiecare an e, de fapt, un nou proces de devenire. Iar cel mai frumos lucru pe care l-am descoperit lucrând cu femei este că nu suntem singure în el poveștile celorlalte ne arată drumuri pe care nu știam că le avem.
De altfel, fix din exercițiul ăsta a pornit ceva la care lucrez de câteva luni și care prinde viață pe 14 septembrie. Dar despre asta, curând! 🌈 În schimb, dacă vrei să fii printre primele care află noutățile, hai în Rainbow Connection, un newsletter colorat pe care nu-l trimit ca să te stresez ci ca să păstrez vie conexiunea dintre noi cu noutăți despre mine sau gânduri pe care le descopăr.
Până atunci, spune-mi: tu la ce ești (încă) în devenire?
Scrie-mi! Chiar citesc 🙂